Curioasa lipsă de lideri a protestelor moderne

Autor: Arunabh Satpathy pentru Areo

Dintotdeauna mișcările de protest au avut dificultăți în a se impune în fața puterii înrădăcinate, legislatorilor corupți, presiunilor interne și a societății care dorește să mențină ordinea mai presus de orice. Dar atunci când o mișcare începe online se confruntă cu dificultăți deosebite. Mișcările care încep online tind să aibă o creștere rapidă, să fie vehemente și greu de reprimat la început – dar totodată haotice și confuze. În lipsa unor lideri clari care să asigure disciplina mișcările online pot să ardă intens și să se stingă rapid. Ele pot ajuta la demolarea structurilor existente. Deseori însă nu reușesc să stabilească alternative mai echitabile sau să restabilească pacea.

Lecțiile Primăverii arabe sunt poate cel mai bine rezumate de remarca lui Paul Salem: „revoluția nu este tranziție”. Lipsite de lideri, mișcările online de masă pot deveni haotice și nu reușesc să transmute furia și nemulțumirea în planuri și politici.

Cele mai eficiente mișcări din secolul XX – atât cele bune, cât și cele rele – au fost conduse de lideri care și-au galvanizat adepții cu mesaje specifice, în ciuda – sau poate datorită – faptului că nu dispuneau de instrumente precum Twitter.

Chiar și în cele mai bune momente este greu să apară un lider vizibil care să fie suficient de carismatic pentru a exprima nemulțumirea unui grup mare. Modul în care sunt organizate protestele descentralizate pe rețelele de socializare face și mai dificilă apariția oricărui tip de lider. Crescută în democrația extremă de pe Twitter, toată lumea se simte îndreptățită să aibă o voce egală. În consecință în prezent nu există mulți lideri incontestabili ci doar persoane influente care conduc conversația dar care nu își asumă niciodată controlul sau responsabilitatea deplină.

În timp ce paranoia cu privire la infiltrații nesuferiți este comună tuturor mișcărilor de masă, ea este deosebit de comună în cazul mișcărilor moderne lipsite de lideri. Libertatea de acțiune din social media face foarte dificilă verificarea membrilor unei mișcări sau decizia de a decide cine face parte integrantă din obiectivele principale ale mișcării. Oricine se poate declara membru al grupului, ceea ce poate dilua mesajul acestuia și îi poate afecta credibilitatea. „Lipsa de organizare înseamnă că nu pot spune „Nu suntem noi””, a comentat politologul Yascha Mounk. „Același lucru este valabil și pentru problematici”.

Pentru a obține o schimbare socială reală, o mișcare are nevoie de lideri carismatici care să cristalizeze și să exprime nevoile oamenilor. Deși social media este un instrument excelent pentru exprimarea democratică și amplificarea mesajelor, adesea împiedică mișcările să se coaguleze în jurul câtorva idei centrale și împiedică organizarea de campanii disciplinate.

Ar trebui ca protestatarii să caute căi mai deliberate pentru a găsi liderii potriviți.

Discuție pe FB

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s